Povestire Zen - Cel ce dăruieşte trebuie să fie recunoscător

Cel ce dăruieşte trebuie să fie recunoscător

Pe când Seisetsu era maestru în Kamakura, a avut nevoie, la un moment dat, de o clădire mai mare, iar Umezu Seibei, un negustor din Edo, hotărâ să-i dăruiască invăţatului cinci sute de ryo, pentru clădirea noii şcoli. Îi duse maestrului, care-i spuse:

- Bine. Primesc.

Umezu îi dădu lui Seisetsu sacul cu aur, dar reacţia maestrului nu-i plăcuse. Cu trei ryo se putea trăi un an, iar acolo erau cinci sute !

- Sunt cinci sute de ryo, remarcă Umezu.

- Mi-ai mai spus, răspunse Seisetsu.

- Sunt o grămadă de bani, chiar dacă sunt un om bogat ...

- Vrei să-ti mulţumesc ?

- Aşa s-ar cuveni ...

- De ce? spuse Seisetsu. Cel ce dăruieşte ar trebui să fie recunoscător !

Carne Artificiala

Sursa: http://www.ziare.com/

Oamenii de stiinta de la Universitatea din Maastricht, Olanda, spun ca mai sunt 6 luni pana la dezvoltarea in laborator a unui carnacior si un an pana la primul hamburger artificial, care va costa o caruta de bani. 

In cel mai nou experiment cu carne artificiala, cercetatorii au inceput sa dezvolte carnaciori sintetici din celule porcine hranite cu ser de cal. 

Desi suna promitator pentru iubitorii de carne nenaturala, aceasta din urma va avea culoare alba, din cauza lipsei de sange, asa ca s-ar putea sa nu arate prea apetisant. Iar dezvoltarea primului hamburger artificial va costa peste 250.000 de euro. 

Pe de alta parte, chiar daca acesti carnaciori olandezi produsi in laborator nu sunt aprobati pentru consumul uman, activistii de mediu care au renuntat la carne naturala s-ar putea regasi intr-o pozitie interesanta, scrie Huffington Post; pe langa deseurile generate si consumul urias de apa, animalele domestice sunt responsabile pentru circa 18% din emisiile de dioxid de carbon, insa daca sunt scoase din ecuatie suferinta animalelor si aceste emisii, iar oamenii nu au o problema cu tehnologia cu celule stem, mai trebuie cantarite doar ratiunile economice si de sanatate privind carnea artificiala pentru ca activistii mai sus amintiti sa renunte la vegetarianism.

Luna trecuta, Societatea Regala din Londra a lansat un raport privind rezervele de mancare globale in care a pledat pentru carnea sintetica drept posibila solutie pentru a hrani populatia de noua miliarde preconizata pentru 2050 fara a distruge planeta. 

Ideea de a dezvolta carne in laborator a luat nastere in mintea veteranului de razboi olandez Willem van Eelen. Dupa razboi, acesta a studiat psihologie la Universitatea din Amsterdam, insa a fost haituit de amintirile privind foametea si abuzarea animalelor din taberele militare. 

Intr-o conferinta, van Eelen a propus ideea: "De ce nu putem dezvolta carnea in afara trupului? Sa o producem in laborator, asa cum facem cu multe alte lucruri".

Ce spun tăblițele sumeriene traduse de Zecharia Sitchin? II

Sursa: http://www.stiintific.com/

În primul articol despre tăblițele sumeriene traduse de Zecharia Sitchin au fost publicate informații foarte interesante legate de Anunaki, Planeta X (Nibiru) sau despre planeta noastră.

În articolul de azi o să vă ofer alte informații referitoare la descrierea creării lui homo sapiens culese din cartea The Biggest Secret, scrisă de David Icke.

Sitchin afirmă că Anunnaki au venit pe pământ cu circa 450.000 de ani în urmă, căutând aur într-o regiune din ceea ce numim astăzi continentul african. Principalele mine erau situate în actualul Zimbabwe, o zonă pe care sumerienii o numeau AB.ZU (depozitul adânc).

Într-adevăr, anumite studii făcute de Corporaţia Anglo-Americană au scos la iveală dovezi impresionante ale unor săpături făcute în minele de aur în urmă cu cel puţin 60.000 de ani (mai probabil 100.000 de ani). Aurul extras de Anunnaki era trimis pe planeta de origine cu navele lor de la bazele situate în Orientul Mijlociu. După părerea lui David Icke, această poveste cu minele de aur trebuie să aibă şi alte explicaţii, fiind greu de crezut că acesta a fost singurul motiv pentru care Anunnaki au venit pe pământ (în caz că aveau într-adevăr nevoie de un motiv special).

La început, continuă Sitchin, extracţia minereului de aur se făcea de către muncitori din rândurile Anunnaki, dar după o revoltă a minerilor, elita regală a zeilor a decis să creeze o rasă de sclavi care să facă această muncă. Tăbliţele descriu felul în care au fost combinate într-o eprubetă genele Anunnaki cu cele ale oamenilor pentru a crea astfel o rasă umană „actualizată” capabilă să facă munca de care aveau nevoie Anunnaki.

Ideea unor copii creaţi în eprubetă trebuie să fi părut ridicolă în anul 1850, când au fost descoperite tăbliţele, dar la ora actuală ea a devenit realitate. Noile descoperiri ştiinţifice nu fac decât să confirme continuu subiectele descrise în Tăbliţele Sumeriene. Spre exemplu, cu circa 200.000 de ani în urmă s-a produs o perfecţionare bruscă şi inexplicabilă a formei fizice umane. Ştiinţa oficială păstrează tăcerea în jurul acestui subiect, singurul răspuns pe care s-a dovedit capabilă să-l ofere fiind: „veriga lipsă”.

Există totuşi fapte istorice greu de contestat, care merită să fie clarificate. Peste noapte, forma fizică umană anterioară, cunoscută sub numele de homo erectus, s-a transformat în homo sapiens. Încă de la început, noii homo sapiens au fost capabili să vorbească într-un limbaj complex, iar mărimea creierului uman a crescut considerabil. Şi totuşi, un biolog de talia lui Thomas Huxley afirmă că astfel de schimbări nu se pot produce decât o dată la câteva zeci de milioane de ani. Homo erectus a apărut în Africa, acum 1,5 milioane de ani. Timp de mai bine de un milion de ani, forma fizică a oamenilor a rămas neschimbată, pentru ca, peste noapte, să apară homo sapiens.

Cu circa 35.000 de ani în urmă s-a produs o nouă perfecţionare la fel de bruscă, în urma căreia a apărut homo sapiens sapiens, forma fizică pe care o avem şi astăzi. Tăbliţele Sumeriene dau numele celor doi oameni implicaţi în crearea noii rase de sclavi. Aceştia au fost un savant-şef pe nume Enki, Domnul Pământului (Ki = pământ) şi Ninkharsag, cunoscută şi sub numele de Ninti (Doamna Vieţii), din cauza cunoştinţelor ei avansate de medicină. Mai târziu i s-a spus Mammi, de unde provine şi cuvântul „mamă”. Ninkharsag este simbolizată în ilustraţiile mesopotamiene de o unealtă cu care se tăia cordonul ombilical. Aceasta seamănă cu o potcoavă şi era folosită în antichitatea îndepărtată. Ninkharsag a devenit mai târziu zeiţa-mamă în diferite religii, fiind cunoscută sub nume precum Regina Semiramida, Isis, Barati, Diana, Maria, şi multe altele, care au apărut în toată lumea din aceeaşi legendă primordială. Este ilustrată de multe ori ca o femeie gravidă. Iată cum descriu Tăbliţele Sumeriene crearea rasei de sclavi de către zeiţa-mamă:

Ei s-au închinat şi au rugat-o pe zeiţă,
Moaşa zeilor, înţeleapta născătoare [spunându-i]:
Dă viaţă unei creaturi! Creează o rasă de lucrători!
Creează un lucrător primitiv, care să ducă jugul!
Lasă-l să ducă jugul lui Enlil
Şi să facă munca zeilor!

Enlil era comandantul Anunnaki, iar Enki era fratele său vitreg. Enki şi Ninkharsag au încercat multe variante până să descopere amestecul potrivit de gene. Ei au creat oameni cu tot felul de defecte şi hibrizi pe jumătate oameni, pe jumătate animale – tot felul de lucruri oribile, asemănătoare cu cele despre care circulă zvonuri că ar fi experimentate în bazele subterane extraterestre răspândite astăzi în lume.

Nu este exclus ca însăşi povestea lui Frankenstein, monstrul uman creat în laborator, să fi fost inspirată de aceste evenimente. Ea a fost scrisă de Mary Shelley, soţia marelui poet. Cei doi soţi erau iniţiaţi de rang înalt ai unei societăţi secrete aparţinând acestei reţele mondiale care controlează întreaga cunoaştere ezoterică de mii de ani, spune David Icke.

Tăbliţele mai afirmă că Enki şi Ninkharsag au descoperit în cele din urmă proporţia genetică justă, în urma căreia s-a născut primul homo sapiens, o fiinţă pe care sumerienii o numeau LU.LU (Cel născut dintr-un amestec). Numele biblic al acestui prim om este Adam. LU.LU era un amestec hibrid născut din fuziunea genelor lui homo erectus şi ale „zeilor”. Scopul experimentului de acum 2-300.000 de ani a fost să creeze unsclav, un fel de albină lucrătoare umană. A fost creată de asemenea şi o variantă feminină. Cuvântul sumerian pentru om era LU, iar rădăcina sa însemna sclav sau servitor, fiind folosită şi cu referire la animalele domestice.

Părerea lui David Icke  este că aceasta a fost condiţia rasei umane începând din acele timpuri şi până astăzi. Cei care conduc planeta de mii de ani, la început deschis, iar la ora actuală sub acoperire, sunt Anunnaki. Traducerea greşită a Bibliei şi interpretarea literală a limbajului simbolic folosit în aceasta a condus la pierderea semnificaţiei originale a textului şi la povestea fantasmagorică a Genezei, aşa cum o cunoaştem astăzi.

Geneza afirmă că „Dumnezeu” (zeii) l-a creat pe primul om, Adam, dintr-o mână de ţărână, după care a creat-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Zecharia Sitchin afirmă că traducerea expresiei „mână de ţărână” s-a făcut din cuvântul ebraic tit (biata mamă), derivat la rândul lui din cuvântul sumerian TI.IT, care înseamnă „ce conţine viaţa”. În realitate, Adam nu a fost creat dintr-un pumn de ţărână, ci din ceva ce conţine viaţa, adică din nişte celule vii. Termenul sumerian TI înseamnă atât coastă cât şi viaţă, iar traducătorii au făcut o nouă greşeală dându-i prima semnificaţie. La rândul ei, Eva (Cea care are viaţă) nu a fost creată dintr-o coastă, ci din acelaşi principiu care conţine viaţa: celulele vii. Potrivit sumerienilor, ovulul uman necesar pentru crearea lui Lulu/Adam a provenit de la o femeie din Abzu, în Africa, iar descoperirile cele mai recente din domeniul antropologiei atestă că homo sapiens a apărut pentru prima oară în Africa.

În anii 80, Douglas Wallace de la Emory University din Georgia a comparat ADN-ul (matricea vieţii fizice) a 800 de femei şi a tras concluzia că acesta provine de la un singur strămoş de sex feminin. La rândul lui, după ce a examinat ADN-ul a 21 de femei cu structuri genetice diferite din diferite regiuni ale lumii, Wesley Brown de la Universitatea din Michigan a conchis că acesta provine de la o sursă unică, ce a trăit în Africa, acum 180-300.000 de ani.  Acelaşi experiment a fost făcut de Rebecca Cann de la Universitatea din California, care a comparat ADN-ul a 147 de femei de origini rasiale şi geografice diferite, descoperind că moştenirea lor genetică este comună şi provine de la un singur strămoş care a trăit acum 150-300.000 de ani. Un alt studiu efectuat pe 150 de femei americane din linii genetice provenite din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu, inclusiv aborigene din Australia şi Noua Guinee, a tras concluzia că toate aveau acelaşi strămoş comun de sex feminin, care a trăit în Africa, cu 140-290.000 de ani în urmă.

David Icke crede că rasa umană s-a născut din mai multe surse, nu doar din Anunnaki. Tăbliţele Sumeriene şi legendele akkadiene ulterioare prezintă numele şi ierarhia zeilor Anunnaki. Ei îl numesc pe „Tatăl” zeilor AN, cuvânt care înseamnă cer. „Tatăl nostru care eşti în ceruri”? AN sau Anu la akkadieni stătea cea mai mare parte a timpului în cer, împreună cu soţia sa, Antu, şi nu vizita decât rareori planeta, pe care ei o numeau E.RI.DU (Casa din clădirea îndepărtată), cuvânt din care s-a născut mai târziu earth (n.n. „pământ” în limba engleză). Cel puţin aceasta este traducerea lui Zecharia Sitchin.

Tăbliţele ulterioare descriu cum Anunnaki au creat linii genealogice care să guverneze umanitatea în numele lor. După părerea lui David Icke, acestea sunt familiile care continuă să controleze planeta până în zilele noastre. Tăbliţele Sumeriene descriu felul în care Anunnaki au creat regalitatea (pe care o numesc chiar Guvernarea lui Anu, conducătorul zeilor). Toate familiile Frăţiei sunt obsedate de puritatea sângelui şi a liniilor genealogice, încrucişându-se între ele fără să ţină cont de iubire. Familiile regale şi aristocratice din Europa sunt un exemplu perfect în această direcţie, la fel ca şi cele de pe coasta de est a Statelor Unite. Ele fac parte din acelaşi trib şi sunt înrudite genetic. Aşa se explică de ce familiile Frăţiei au fost obsedate dintotdeauna de încrucişarea genetică, exact cum sunt descrişi Anunnaki în Tăbliţele Sumeriene. Ele nu se încrucişează între ele din snobism, ci pentru a menţine o structură genetică.

După cum tot v-am mai spus. Nu credeți orbește în nimic, informați-vă și ajungeți la propia concluzie."

Ce spun tăblițele sumeriene traduse de Zecharia Sitchin?

Sursa: http://www.stiintific.com/

Nu e prima dată când citesc ceva referitor la tăbliţele sumeriene și nici prima dată în care numele Zecharia Sitchin se leagă de aceste tăblițe. Am auzit numele său la radio, am citit câteva articole, însă niciodată nu am intrat în mai multe amănunte. Știam că aceste tăblițe au legătură cu extratereștrii și cam atât. De curând, am citit câteva informații despre aceste lucrui într-o carte scrisă de David Icke și vreau să le împart cu voi.

Cel mai faimos traducător al acestor tăbliţe este savantul şi autorul Zecharia Sitchin, un istoric care cunoaşte sumeriana, aramaica, ebraica şi alte limbi antice din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Acesta a studiat cu atenţie şi a tradus Tăbliţele Sumeriene, ajungând la concluzia că ele descriu extratereştri. Alţi cercetători afirmă că Sitchin s-a folosit de o variantă ulterioară a limbii sumeriene pentru a traduce una anterioară (mai veche), aşa că traducerea lui nu este corectă în proporţie de 100%. David Icke spune ca principalele lui ipoteze sunt corecte, fiind sprijinite de numeroase alte dovezi şi relatări, dar se îndoieşte că toate detaliile pe care le oferă sunt autentice.

Conform traducerii sale (confirmate de cele ale altor traducători), tăbliţele afirmă că civilizaţia sumeriană, din care derivă numeroase tendinţe ale societăţii moderne, a fost „un dar al zeilor”. Nu este vorba de nişte zei mitologici, ci de fiinţe concrete, care trăiau printre oamenii acelor timpuri. Tăbliţele îi numesc pe aceşti zei AN.UNNAK.KI (Cei care au venit din cer pe pământ) şi DIN.GIR (Cei Puri, coborâţi din rachetele lor zburătoare). Numele Sumerului era KLEN.GIR (Ţara Domnului Rachetelor Zburătoare, sau Ţara Celor care Privesc, conform traducerii lui Sitchin). Străvechiul text cunoscut sub numele de Cartea lui Enoh îi numeşte şi el pe zei „Privitorii”, la fel ca şi vechii egipteni. Expresia egipteană care îi desemnează pe zei este Neturu, care se traduce chiar prin „Privitorii”. Textele egiptene afirmă şi ele că zeii au venit în vasele lor celeste.

Tăbliţele afirmă că Anunnaki au venit de pe o planetă numită Nibiru, (Planeta Încrucişării), despre care Zecharia Sitchin crede că are o orbită eliptică de 3600 de ani, care începe undeva între Jupiter şi Marte şi se extinde foarte departe în spaţiul cosmic, dincolo de Pluto. Ştiinţa modernă a identificat un corp ceresc pe care l-a numit Planeta X, situată dincolo de Pluto şi despre care se crede că face parte din sistemul nostru solar. Pe de altă parte, o orbită eliptică ar fi extrem de instabilă şi greu de susţinut. Savanţii, pe care i-a consultat şi în care are încredere David Icke, cred că Sitchin s-a înşelat în privinţa teoriei sale despre Nibiru, deşi principalele teme susţinute de el pe marginea zeilor Anunnaki sunt corecte.

Tăbliţele Sumeriene traduse de Sitchin descriu cum planeta Nibiru aproape că a provocat la începutul formării sistemului nostru solar distrugerea unei planete care exista cândva între Jupiter şi Marte. Sumerienii numeau această planetă Tiamat şi i-au dat porecla de „Monstrul Apelor”. Ei susţin că centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter (numită astăzi Marea Brăţară a Benzilor) a apărut ca urmare a unei coliziuni între una din lunile lui Nibiru şi Tiamat. Textele continuă afirmând că rămăşiţele planetei Tiamat au fost aruncate pe o altă orbită, devenind în final planeta Pământ

Numele sumerian al Terrei înseamnă „Cea Despicată”, căci coliziunea a produs o gaură mare în planeta originală. Este interesant de remarcat că dacă scoatem apa din Oceanul Pacific, ceea ce rămâne este o gaură imensă. Tăbliţele sunt relatări scrise ale unor tradiţii orale care vin dintr-o perioadă incredibil de veche, aşa că este greu de ştiut ce amănunte au fost adăugate sau omise. În plus, interpretarea lor trebuie să ţină cont de simbolismul specific limbajului vremii, care nu trebuie confundat cu adevărul literal. Lasand la o parte indoielile pe care le putem avea despre Nibiru-Tiamat, şi mai ales de perioada care i se atribuie, există însă numeroase amănunte în aceste tăbliţe care pot fi dovedite la ora actuală, printre care se numără şi cunoştinţele de astronomie ale sumerienilor.

Tăbliţele prezintă sistemul solar şi planetele sale, precizând corect poziţiile, orbitele şi mărimea acestora, lucru cu atât mai uimitor cu cât în prezent aceste date nu sunt cunoscute decât de 150 de ani, de când au fost descoperite anumite planete. De pildă, tăbliţele descriu natura şi culoarea planetelor Neptun şi Uranus într-o manieră care nu a putut fi confirmată decât în ultimii ani! Mai mult, imaginea lor i-a luat prin surprindere pe experţii moderni, care se aşteptau la altceva; şi totuşi, sumerienii ştiau cu câteva mii de ani înainte de Christos aceste lucruri pe care ştiinţa modernă „avansată” nu le-a descoperit decât foarte recent.

Ecce Homo

Revenim iar și iar la una din ȋntrebările care a ȋnflăcărat mințile oamenilor, fie ei erudiți sau nu: Ce este omul? Cred că ar fi mai bine să definim “ce nu este omul”.

Știu că omul nu este doar un umanoid. Acesta este doar o infimă parte a formei exterioare de manifestare, mai bine zis un instrument ce ne ajută la exteriorizarea unor concepte mult mai profunde decât aliniamentul trupului.

Această existență pe care o experimentăm a căpătat valențe pur “fizice”, ne ȋnvârtim costumele goale prin acest univers, interacționăm unii cu ceilalți cu răceală și puțină compasiune; am devenit doar umanoizi, lăsând ȋn urmă orice aspect a ceea ce cândva era numit caracter uman.

Cuvântul este probabil cea mai puternică formă de manifestare... și uitați-vă pretutindeni ȋn lume cum ȋl folosim! Caracterul uman este ceea ce lipsește unui costum umanoid spre a deveni Om.

Nu ȋntâmplător mantra Om sau Aum (pronunțată ohm, h nazal ) este cea mai puternică dintre mantre, Ființa Supremă sau „Suprema Ființare”, cuprinzând trecutul, prezentul și viitorul (există doar un prezent continuu). Meditația ȋnsoțită de pronunțarea acestui sunet sacru conduce la satisfacerea tuturor nevoilor și la eliberare spirituală. Nu e un accident!

Cuvintele ca și tot ce ne ȋnconjoară sunt manifestări ale enegiei, iar cuvântul Om trebuie să fie reprezentarea unei energii divine, sacre (nu mă refer la tertipuri și interpretări religioase).

Existența noastră asta trebuie să fie: forță creatoare eminamente și iubire. Restul sunt doar iluzii ale unui univers ludic. Fiți Om!

Cimatica

Cimatica este o stiinta care se ocupa cu studiul sunetului asupra materiei (studiaza relatia dintre campuri, vibratii, unde si materie).

La inceputul secolului 18, fizicianul german Ernst Chladni, “parintele acusticii”, acoperea niste placute cu straturi subtiri de nisip, le facea sa vibreze cu ajutorul sunetelor si observa modelul de raspuns la stimulii acustici. 

In 1967, la aproape trei sute de ani diferenta, Hans Jenny (1904-1972), medic elvetian, artist si cercetator, publica Cimatica- structura şi dinamica undelor si vibratiilor. 

Timp de 14 ani el a condus experimente in care nisipul fin pus pe niste tablite, sau lichidul din vase era transformat in opere de arta atunci cand era expus la sunete de anumite frecvente si intensitate. De exemplu, pentru ca nisipul de pe o placuta sa ia forma unei flori, trebuie sa i se aplice o anume combinatie de sunete. Cu cat se creste frecventa sunetului cu atat tiparul devine mai complex. 

Exista o similitudine intre formele obtinute prin cimatica si particulele cuantice. In ambele cazuri, ceea ce pare a fi o forma solida, este de fapt o unda. Pentru a explica acest dualism particula-unda sau forma solida- unda a aparut fizica cuantica unde vibratia este recunoscuta ca o realitate ultima, iar undele si particulele sunt forme ale vibratiei primordiale.

Dr. H. Jenny sustinea ca evolutia a fost rezultatul vibratiilor, acestea fiind baza formarii , asa cum celula este baza tuturor formelor de viata. Dr. Jenny si-a dat seama ca putem vindeca trupul cu ajutorul sunetului folosind diferite frecvente .

 

“Exista un dispozitiv alcatuit dintr-un disc de metal acoperit cu un strat fin de nisip, numit tonoscop , care transforma gama de vibratii sonore intr-o gama de forme geometrice, imprimate unui mediu solid granulat, obtinandu-se imagini ale unor tipare formale geometrice.

 Daca cineva rosteste cuvantul "AUM" (considerat in traditia esoterica a fi sunetul vibratoriu primordial, de baza, al Divinitatii), imaginea redata de tonoscop este aceea a unui cerc cu multiple piramide in interiorul lui. Imaginea obtinuta este asemanatoare cu cea a centrului unei Yantra hinduse antice numita "Sri Yantra".

Această Yantra era si este folosita in anumite forme de meditatie, si se spune ca prin meditatie asupra ei, poate fi vizualizat Soarele Central, invizibil, în jurul caruia sistemul nostru solar calatoreste in decursul Marelui An Cosmic, care are durata de 25.920 de ani terestri. 

Prin urmare exista suficiente dovezi ca Forma este o Functie de Frecventa ! Cu alte cuvinte, toata materia, tot ceea ce este creat in Natura, intregul Univers, reprezinta forme ale unor continuturi create prin actiunea campurilor energetice cosmice, de diverse tipuri, locale si universale.“

Sir Peter Guy Manners a fost un alt personaj de seama care a impins cimatica un pic mai departe de o simpla curiozitate, si i-a dat o utilitate. El a pornit de la premisa ca fiecare forma avand o densitate, forma, culoare unice, rezoneaza intr-un anumit spectru de frecvente. Mai mult, el a creat o baza de date cu frecventele pe care rezoneaza tesuturile sanatoase si le-a comparat cu frecventele pe care rezoneaza tesuturile bolnave sau care functioneaza prost. 

Prin procesul numit rezonanta simpatica, atunci cand unui tesut bolnav i se aplica o unda sonora avand frecventa tesutului sanatos, atunci el va rezona din nou pe frecventa corecta. Pe acest principiu se bazeaza si tehnologia binaurala, si anume ca undele creierului incep sa rezoneze pe frecventa indusa de bataile binaurale. Influenta sunetelor si flashurilor de lumina asupra sistemului nervos uman a fost observat inca din antichitate (dansurile samanice) in foarte multe culturi antice: sunt descrise in poemele lui Rumi, in scrierile lui Kabir si Hafiz, au fost predate de catre Pitagora, Socrate si Platon, care la randul lor le-au invatat din templele egiptene. 

Cathie E. Guzetta sustine ca formele asa cum le percepem noi nu sunt decat raspunsuri la acea vibratie primordiala.

 

T. D. Stanciulescu in cartea "Terapia prin lumina" relateaza:

“Asa cum releva Hamlyn Encyclopedia of Complemetary Health, cimatica se defineste ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazata in esenta pe faptul ca orice celula a organismului viu este controlata de un camp electromagnetic care rezoneaza la anumite frecvente particulare de sunet. Cand organismul este sanatos, aceste frecvente sunt stationare si constante, dar orice disfunctie sau boala rupe armonia corpului si, in zona afectata, se genereaza o rezonanta crescuta.

Principiul de baza al cimaticii se intemeiaza pe premisa ca “presiunile mediului inconjurator se exercita prin propagare ondulatorie si ca materia reactioneaza la aceste presiuni luand o forma care depinde de frecventa undelor.”(cf. Opris). Avand in vedere o atare premisa, sunetul si lumina se definesc in egala masura ca principii ordonatoare ale lumii cosmice si umane.

Rezulta ca cimatica face obiectul de interes al capitolului de fata, intrucat:
- nu este numai o procedura terapeutica indreptata spre rezolvarea diferitelor tipuri de afectiuni, respectiv o procedura profilactica, de stimulare generala a organismului, ci este si o terapie integratoare, holista, cu privire la natura si functionalitatea organismului omenesc;

- efectele sunetului se afla intr-o stransa dependenta cu cele ale campurilor electro-magnetice (luminoase) pe care prezenta cercetare le urmareste.
Intr-o maniera complementara explicatiilor si interventiilor medicinei conventionale, cimatica se defineste in buna masura ca apartinand practicilor medicale complementare cunoscute sub numele de medicina energetica. 

Aceste practici actioneaza asupra campurilor biologice care inconjoara si influenteaza corpul uman. Relatia dintre lumina si sunet este sintetizata de dr. Sir Peter Guy Manners, reprezentant cunoscut al cimaticii: “lumina, in calitate de energie electro-informationala constient dobandita de la soare intra in organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimuleaza direct glanda pineala, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variati agenti neuro-umorali.

Glanda pineala este conectata la hipotalamus, care mediaza in fiecare moment, la nivel subconstient, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directa, fie prin conexiune cu glanda pituitara, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul este in relatie cu celulele cromofilice, care transforma lumina electro-magnetica in impulsuri neuro-chimice, transmise direct catre glanda pituitara. Aceasta, la randul ei, elaboreaza si secreta hormoni care stimuleaza in continuare secretia altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la mentinerea homeostazei. Prin expunerea activitatii subconstiente a mintii (a sistemului nervos in ansamblul sau) la vibratii pure, fie ele culori sau sunete, se poate echilibra sistemul neuro-endocrin al corpului. In plus, lumina pura si sunetele armonice stimuleaza centrul “extatic” al creierului, prin declansarea si stimularea secretiei celui mai puternic opium natural: endorfinele. 

Fie doar aceasta sintetica explicatie si ne va fi de-ajuns pentru a intelege ca, din perspectiva cimaticii, lumina si sunetul au o esentiala importanta in realizarea functiilor sistemului nervos central si vegetativ si implicit in realizarea starii de sanatate a complexului minte-corp. Caci, adevarata vindecare sau echilibrare a organismului uman o reprezinta benefica si permanenta transformare a starilor psiho-afective si psiho-logice in stari bio-fiziologice si reciproc. Evidentierea corelatiei dintre lumina si sunet se regaseste si in corespondenta directa dintre cele 7 culori esentiale ale spectrului solar, cele 7 note muzicale si cele 7 complexe organic-endocrine (avand asociate tot atatea chakre sau centri de forta) ale organismului uman.”

“ Toate acestea fiind spuse, putem spune ca, din perspectiva cimaticii, lumina si sunetul au o esentiala importanta in realizarea functiilor sistemului nervos central si vegetativ si implicit in realizarea starii de sanatate a complexului minte-corp. Evidentierea corelatiei dintre lumina si sunet se regaseste si in corespondenta directa dintre cele 7 culori esentiale ale spectrului solar, cele 7 note muzicale si cele 7 complexe organic-endocrine (avand asociate tot atatea chakre sau centri de forta) ale organismului uman.”

“Recent, în Germania, cercetatorii au luat ADN-ul unui băiat de 17ani, inregistrand frecventele sunetelor sale. Baiatul a murit accidental , dar oamenii de stiinta au inca inregistrarea frecventelor personale. Mai tarziu, frecventele ADN-ului tanarului de 17 ani, au fost transmise unui barbat in varsta de aproape 40 ani. Surpriza? Barbatul a suferit transformari majore si aproape ca a ajuns un adolescent. Pielea a intinerit , silueta I s-a subtiat iar parul i-a revenit la culoarea naturala. Astazi la peste 40 de ani, barbatul inca arata ca un tanar la inceput de viata.”

“ Miracolele, concluzioneaza Dr. Manners, au fost doar lucruri simple pe care oamenii nu le-au inteles. Astazi putem explica miracolele. Acestea se potrivesc perfect cu tehnologiile avansate.”

Povestire Zen - Povestea ceaiului

Povestea ceaiului

Imaginaţi-vă o potecă îndepărtată care duce la locuinţa unui înţelept. Iată pavilionul ceaiului. Arhitectura sa este simplă, este construit din lemn si din bambus. Nu este vorba de un lucru care să se împotrivească timpului, să-l sfideze printr-o eternitate derizorie de piatră. Încăperea în care intrăm are o suprafaţă modestă: aproximatv nouă metri pătraţi (două rogojini şi jumătate); trei-patru prieteni pot sta aici în voie. O pictură zen şi un buchet de flori de câmp înveselesc atmosfera. În vatră ard cărbuni de lemn, ceainicul rotund e din metal şi poartă patina timpului; şi mai poţi vedea recipientul de apă, lingura din bambus, o pânză albă imaculată, cutiile de ceai şi bolurile tradiţionale obişnuite. Maestrul ceaiului execută gesturile rituale cu eficacitate, lentoare, atenţie şi dragoste. Conversaţia curge domoală; se vorbeşte despre poezie, despre istorie sau despre arhitectură. Încetişor, zgomotul uşor al vocilor se stinge. Contemplăm în tăcere bolurile familiare, o floare de câmp... În depărtare se aude trilul unei păsări. Timpul s-a oprit. Armonie, seninătate. De-a lungul secolelor, ritualul s-a complicat, au fost fixate sute de reguli referitoare la aranjarea florilor, modul de a turna ceaiul, etc., dar Rikyu, cel mai celebru dintre maeştrii ceaiului, amintea:

Ceaiul este doar atât:

Fierbi apa.

Infuzezi ceaiul,

Şi îl bei…

Asta este tot ce trebuie să ştii.